sâmbătă, 20 februarie 2010

Stingherind

Dansez și tremur în același timp, probabil că asta mă ține trează, o inerție nesperată, o halucinație generoasă. Podeaua se mișca cum vrea. Fata care stă cu capul în mâini se trezește și ea. A adormit ca într-un leagăn iar băutura ei se bațaia ciudat pe masa. Acum nu mai e buna de nimic, nu mai are bulele verzi în ea, au zburat și s-au lipit de tavan. Nici nu o cunosc dar mă trezesc întinzându-mi mâna ca un elastic si  trăgând-o după mine. Corpul ei se lipește de al meu. Rochia mea fluidă gri de rochița ei roșie și vaporoasă. Ea nu se poate împotrivi, e moale și alunecoasă. Câteva bule verzi se zbat pe cerul gurii mele până le înghit insetată. Ea se mișcă periculos pentru echilibrul ei și al meu dar e voluptoasă. Dresul i se agața de una din cataramele pantofilor mei când  tot corpul meu se apleacă spre ea iar piciorul meu urcă incet pe piciorul ei pana pe coapsa. Picioarele se ating și se intrepătrund.  Îmi miroase parfumul si vrea să mă sărute. Ni se ating obrajii iar mâna ei  coboară caldă pe spatele meu. Nu e nedumerită, nu e încruntată, nu e confuză se pare că e doar ațâțată. Dansam amandouă conduse de mișcarea podelei cu o viteză neclară nouă dar rulată pe pupilele lor. Priviri coboară încet pe picioarele noastre în jos iar noi înaintăm în pas adăugat  uneori și ei ne studiază. Paharele se zgâlțâie și se ciocnesc pe masă. Muzica devine mai ritmata și mai palpitantă. O smucesc în câteva piruete inventate. Pielea ei e fina iar mâinile ei se încleștează. Berea ei se bâțâie din nou...și inima are câteva bătăi noi. Continuăm dansul până când gândurile se interzic și totul se incețoșează.

(poza: Alex Waterhouse-Hayward)

miercuri, 17 februarie 2010

La metrou e Zmeul papusar

Eu sunt fata din metrou care zambeste cu sau fara motiv si care primeste un zambet inapoi doar de la reflexia proprie de pe geamul murdar. Eu sunt fata care ascultand muzica isi arunca gandurile ca un lassou la suprafata si se agata de un gand terestru.

Toti ceilalti sunt niste mineri inr-un tren care se bataie si huruie. Minerii astia au fetele drepte si falcile moi si cazute. Nu au casti ca nu le-ar folosi la nimic, nu-i nici un pericol aici, dar afiseaza o tristete si un plictis ce n-ai vazut. Si afara sus e la fel, dar aici, eu zic ca plictiseala si supararea sunt prinse ca intr-o cutie si asta e  motiv de bucurie. Pai cum de ce? A, am uitat sa va spun. Minerii astia nu lucreaza in mina. Ei de fapt nu sunt mineri decat dimineata cand merg cu viermele metalic. Au fete de cartite obosite de parca nu au vazut in vietile lor vreun soare vreodata pe malul unei mari sau macar dintr-un balcon.

Eu merg cu morti in metrou? ... am uitat. S-o fi rupt sfoara de gand cu care m-am agatat? Eu merg cu cartitele in metrou si ele se privesc unele pe altele de parca ar putea sa vada culori sau ar putea distinge macar un contur care sa aibe vreun posesor. "E chioare, tanti!" imi zambeste inapoi un copil  fara doi dinti din fata . Hm. Hai sa inventam un joc sa-l jucam aici jos, sau un cantec ca sa omoram posomorala. Am putea sa jucam un sotron in miscare sau un remi sau tintare. Sa facem un bal mascat sau un schimb de scaune din cand in cand, sa socializam sub mina, ce are?  Sa punem niste difuzoare sau ...si mai tare! sa cantam cu totii un slagar....nu "macarale"...mai bine "Raza mea de soare"...

Am putea sa-l cinstim pe nenea care sta in creierul fierataniei asteia cu un ceai ca sa puna o melodie prin difuzoarele "sistemului de alarma in caz de rupere a monotoniei". Da, eu imi controlez sfoara gandului meu  si voi sunteti controlati de un papusar zmeu. Ii zambesc copilului inapoi:" Nu e basme pustiu'." O trage pe o doamna cartita de fusta. E masa. Se tine de mana cu un cartitoi.

Hai sa lipim afise cu bancuri pe geamuri si pe podea. Mai bine cateva vagoane sa fie paturi cu baldachin ca doar si cartitele pot sa faca ochi dulci...sau? In miniuniversul  circular, care tine doar cateva minute si niciodata ore, sa fie Seherezade si Aladini cu gini. Eu vreau sa fie lampioane palide si bancute de lemn.Si un mim.O mini-biblioteca. Un cersetor cu muzicuta in locului unui hot meschin. Atentie urmeaza Mina Victoriei. Na-na-naratoarea zambareata a mintit (la inceput), minerii astia cu fete de cartitia chiar sunt mineri. Zmeul papusar infasoara gandurile subterane ale cartitelor din miniunvers in timp ce le arunca la suprafata intr-un univers mai mare. Zmeul de acolo, din universul mai mare, care nu este si papusar, le tese  gandurile cu razboiul si face covoarase zburatoare, de contrabanda, pentru Aladini.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Validation

think about it.


vineri, 5 februarie 2010

Hello my friend


Inchide ochii. Imagineaza-ti doar. Te plimbi pe o plaja, iti tii palaria imensa din paie in mana dreapta iar cu cealalta tii cocktailul din care sorbi printr-un pai verde ceva acrisor si racoritor.Daca deschizi ochii ai impresia ca vezi doar rosu din cauza luminii puternice care iti arde pleoapele. Te joci cu degetele de la picioare in nisip.Arunci palaria langa sezlong, undeva in spate. Tu si marea va priviti ochi in ochi. Ea are ochii albastri - verzi si te hipnotizeaza. Un pescarus incearca sa-ti deseneze in vazduh un mesaj pe care tu nu il pricepi. Vezi niste feţe zambitoare care trec in graba pe langa tine. Te curpinde un tremurat.

Ai inchis ochii. Alcoolul iti musteste in sange si nu mai stii daca tu visezi sau nu. Te plimbi ametit/a. Iti inclestezi degetele pe cozorocul sepcii pe care o tii in mana stanga iar cu cealalta duci paharul la gura si bei ceva amar. Ai uitat ce bei demult. Daca deschizi ochii ai impresia ca te uiti direct intr-un proiector si iti zbati pleoapele nedumerit/a. Constati ca te ustura degetele de la picioare. Arunci sapca pe un scaun mai departe. Tu si maica-ta va priviti ochi in ochi. Ea sta incruntata si parca privirea ei te scalpeaza. Barmanul incearca sa iti arate nota fluturand-o prin fata ochilor tai. Vezi fetele prietenilor tai cand se fofileaza si se grabesc sa iasa pe langa tine. Te cuprinde un tremurat.

Nu te mai imbata cu apa rece. Tot iarna. Tot frig.