luni, 15 iunie 2015

Eden beneath the purgatory garment

//rake the skin with your muddy hands. don't mind the poisoned plants. we're all disguised.

luni, 5 martie 2012

Tinte si ten

Femeia clovn isi aranja papionul in oglinda liftului care era blocat, nu se grabea. Nu stia daca se ducea in sus sau in jos fiindca, neapucand sa apese nici un buton, liftul pornise deodata. Un adevarat spectacol in gand. Niste memorii se inaltau, se aruncau una spre alta sus la trapez, sfaturi imbracate in salopete cu dungi incercau sa dreseze cei mai incapatanati elefanti, o iubire se ascundea infricosata dupa atatea ragete de lei nu mai auzea decat bataile inimi ei. Talente pasionate si idei ametisera invartindu-se in saptele scenei repetand piruete, facand demonstratii.


~va urma~

vineri, 17 februarie 2012

Damsel

Se misca, ti-am zis eu ca se misca contururile. Culorile raman pe loc si totusi ceva invie intr-o fiinta de sub o galagioasa galaxie de oameni-stele. Domnita din atelier isi arunca camasa langa un om ... si spune pe un oarecare ton: " Sa nu cumva sa o dai la albit, o vreau asa batuta de timp, galbena ca o lumina ce naste dintr-un abajur patat de timp, poti cel mult sa o cureti de ticaiala lasata de un batran ceasornicar cam nesimtitor si cam boland, in buzunarul de la pieptul drept"
Ajuta pictorul, il ajuta sa o picteze miscandu-se intr-un tablou nici patrat, nici dreptunghiular, ii indruma tusul si esenta colorata si se simte in acelasi timp indatorata. Seva se scurge intr-o clepsidra pe un scriptoriu iar sunetul e alb. Pielea-i fildes iar doar un  ruj face contrast si se aseamana cu rochia de pe un manechin amintind de mii de lucruri cu bulinele ei policolore. Totul a fost consemnat pe un material textil, parca intr-un timp stravechi pe un palimsest batran uitat intr-un tub in Alexandria de o ursitoare . Ar vrea ca pictorul sa o surprinda cu ceva nebun, sa inventeze niste forme ce nu exista pe trupul ei de lut velin, sa o invete chiar de-i obisnuita cu licoare de pelin. I-au crescut orhidee in par.

vineri, 20 ianuarie 2012

Porneste suflare catre cer

Cand cade un inger ale carui aripi doar tu le-ai vazut pe furis ti se sfasie jalnicul ca nimeni nu stie si cine a putut la timp nu a vrut sa fie.  Ai vrea sa culegi penele aripilor cazute intr-un drum nebun si sa le inmoi in sange de cerneala veche si sa scrii despre zbuciumul lui ca sa ghicesti lumea. Idolatrizand ca un copil naiv cand zborul nu a mai fost, cand aura s-a prelins ai ramas cu intunericul stins. Tu ce mai faci de acum, cand il vedeai preabun si supraom strabun, cand te obisnuisei cu farul lui de oracol din inalte lumi? Te dezlegi, te renegi si te relegi de epoci, asculti de voci dar trec pe langa tine, te legi de cruci dar sunt scrise in prea multe limbi si nu te ajuta sa te indrumi. Cerneala e groasa se intinde in picturi si iarasi nimeni nu o sa stie, pentru ca nu e simplu alfabet intins pe galbena hartie. Calimara e apa sarata si noaptea  e zestre fetei care inalta descumpanita zmei catre dumnezeii grei. Ceata puilor de lei nu te mai lasa sa vezi zei, nici ingeri, nici panteonuri prin temple temporale, doar sa gonesti cu ei. De mult te-ai ingropat sub trup de serafim imaculat. Esti doar stafie cu zambet sidefat si soclu de fiinta vie. Nu recunosti zeii din carti cu galbena hartie si nici vrei ca ei sa fie. Cand un om moare se stinge si o parte din viata celor care l-au cunoscut, ajunge ingropata.

Pentru mama si mame.
Pentru bunici si parinti.

luni, 2 mai 2011

Jamais vu

Give me your gloves dear, i want to strangle you with velvet hands if i must...

"Care hazard?!" Izbucni în râs naiva.
Ți-am zis să mă incriminezi doar direct nu în ascunzișuri și să îți golești mintea, să lași restul tău în șoproane emoționale.
"Găsesc aici un hamac legănat de un vin dulce" mă gândeam în limbă de șarpe.
Noi, niște păpuși din piele de om îmbrăcate în alte păpuși din piele de om cărora cei de la fabrică au uitat să le coasă fermoar la spate, repetăm ... și atât. Niște matrioșce încăpățânate.
"Am mai fost aici, ne cunoaștem  pretinsă hienă, credeam că știi ... un deja-vu e întotdeauna ancestral."

miercuri, 6 aprilie 2011

Nebunul gentilom

Atunci când toți veți crede că e nebun, are să vă lovească cu câte un fulger drept în creștetul capului în închipuirile lui, fiindcă s-ar putea ca el să fie semizeul și atunci ați putea înceta să existați în universul lui și mila voastră s-ar pierde în aer, ar transforma-o în păsări prădătoare.

Nici nu știți că în deliruri voi sunteți ciudații și el este un preafrumos nobil cu aerul unui generos nebun. Poate vă privește cu o milă mai mare decât cea pe care i-o aruncați voi lui. Craiul acesta vă împrumută idei cu muchii multiple precum unor copii jucării geometrice de lemn. Dar voi nu le folosiți și vă hliziți ca niște apucați.

Nu a posedat niciodată o oglindă care sa îl certe pentru chipul lui urât și bătrân dar el este împărat peste năluciri, a avut o mie de Ilene Cosânzene și iubitele voastre sunt ale lui acum, în gândul lui le-a posedat pe rând.

Cu o liră iscă sunete imprevizibile și își cheamă argații din palat să vadă basmul tinerilor căutători de mere aurite. În timpul în care se face o descriere ce îti picură greierii în ureche el poate să fie sărac de carne, de piele, de oase, de taine dar să poarte hainele tale prin galerii subterane sau în grădini suspendate.

Poate un bătrân portar la teatru, nebun devreme, îți deschide o ușă și își îngăduie o artificială plecăciune in această lume.

sâmbătă, 26 martie 2011

Micro tiptiluri

Când ai genele ude și te uiți spre lumină ea explodează în mii de fascicule, cercuri colorate și curcubeie, de ce nu te bucură trucul tău cu o scânteie?
Mergi pe stradă și toate firele tale de păr saltă la fel pe gulerul gecii, în ritmul pașilor și al vântului care te primește.
Bătrânul orb agită bâlbâit bastonul și tremurul loviturii îi ajunge prin cot până în timpan mai repede ca scâncetul câinelui pe care îl nimerește și  el se căiește.
Niște porumbei se leagănă pe un cablu de internet sau de televizor și doar vreun claxon sau vreo fărâmă îi sinchisește.
Picături rămân lipite de geam și deformează lumina să te uimească pe tine și până la urmă  se scurg în ocean.
Te-ai luat vreodată de mână?
Crezi că atunci când iți sprijini tâmpla în podul palmei gândurile iți mulțumesc pentru  ataș?
Când trei furnici fac vals cu o frimitură în bucătăria ta zâmbește!
O vale e mai lacomă cu lumina decât dealul ce o umbrește.
Atunci când faci cu ochiul, celălalt ochi banuiește?

En garde, trăiește!

sâmbătă, 19 februarie 2011

Sine

Închide-te. Închide ochii. Apasă un buton invizibil. Întoarce-te pe dos și scutură-ți buzunare și alte buzunare. Ai căzut pe bolta plămânului tău, te inspiri și te expiri mai greu dar rămâi înăuntru balonului tău.O pulbere cade peste pleoapele tale. Te împiedici în aerul greu te scufunzi în timpanul tău, un leagăn subțire susținut de mii de fire. Ai ajuns într-o sferă cu o poartă apoasă și jaluzea din carne cu evantai uriaș ce mătură filme... ai ajuns să vezi din tine.