duminică, 7 noiembrie 2010

Sindrofie

Pe scara mea locuia Sfarr, un motanel negru foarte iubaret. Intotdeauna se gudura pe langa mine cand ma vedea intrand. Se invartea in jurul picioarelor mele de cateva ori si imi zicea :" Mssaluut!". Il lasam sa intre. Uneori imi lasa un biletel impaturit sub usa. Imi zicea ca ii place sa scrie si ca ma astepta sus pe bloc unde leneveam uneori impreuna si beam suc de rodii. Ii citeam in engleza tot timpul pentru ca eram sigura ca el e un motan englez iar el dadea multumit din coada si ma ruga sa il invat sa fluiere pentru ca stia deja sa cante si i se parea o prostie.

Intr-o zi mi-a zis ca i-ar fi placut sa fie  o pantera ca sa-l poata speria pe Cott, cainele frantuz-ursuz al doamnei croitorese de la etajul trei. Am ras copios cand am auzit asta si i-am spus ca ii vom face o vizita de curtoazie si ca ii vom strecura pe fereastra cativa porumbei pe care cainele ei ii va alerga si vor face harababura in apartamentul madamei. Chiar am facut asta intr-o dimineata de primavara, atunci cand madamele inca sforaie. A fost o nebunie!

Sfarr a plecat la mare cateva zile cu Jerry si Fie... doua pisicute de companie. Am ramas cu Cott, cainele de la  etajul trei pe care madam Stephanie l-a aruncat afara dupa ce i-a distrus apartamentul.  L-am alungat de cateva ori dar tot nu a plecat. Cand am inchis ochii sa imi limpezesc gandurile a rasturnat paharul si a baut tot elixirul de rodii. I-am zis :"Cott! Esti un urat si un rau". Mi-am turnat alt pahar.L-am lasat tot acolo, jos, pe pamant langa hamac, incat sa ajung la el oricand poftesc. I-am aruncat o privire din aceea care nu poate sa insemne decat ca ii voi face ceva rau daca se mai apropie. Era liniste in marea de parabolice si paratraznete.

Ceilalti oameni tot loveau cu picioarele o sfera galbena jos langa sifonarie. Se amuzau teribil. Altii mai incolo zburand ca niste dementi isi tot falfaiu evantaiele prin aer, isi tot pasau un fluturas si radeau zgomotos cand nici unul nu-l mai prindea si ajungea prea departe. Eu si Cott am petrecut toata ziua jucand Chems si pescuind lenjerie din balcoanele vecinilor.

Sfarr mi-a scris o scrisoare de la mare in care imi zice ca s-a casatorit cu Fie. Imi spune bucuros ca ma invita la petrecanie si ca de vina pentru casatorie e chiar magicul suc de rodie cu care a cucerit-o intr-o noapte tarzie. Imi scrie ca nu mai vrea sa invete sa fluiere pentru ca si-a gasit perechea si ca Fie l-a invatat sa danseze si sa se invarta pe calcaie. Ba chiar imi spune ca toate astea si Cott trebuie sa le stie si ca e invitat in calitate de cantaret - toata lumea stie cat de binevenit e un caine la o sindrofie.

Draguta Jerry a fugit in lume cu salvamarul Laurie.

A fost cea mai vesela ceremonie. Cott a fost vedeta iar nasa le-a fost doamna Jenn, iluzionista si acrobata de circ cu care s-au imprietenit la o cofetarie. Sfarr a dansat cu Fie si s-au dezmatat chiar si facand karaoke. M-am amestecat printre cheflii si am impartit magie, am dansat cu un marinar oaches si am adus o leoaica sa ii cunune.

Mai tarziu am aflat ca stapana lui Cott, madame Stephanie are acum un porumbel pe nume Jim pe care l-a invatat sa duca scrisori la posta si sa joace Bridge cu batranele prietene de la parter.

vineri, 27 august 2010

Cartier



Suprasaturatie de praf, miros de asfalt topit, tivuri de fuste multicolore tarate pe trotuar. Daca ai putea sa iti indeplinesti o dorinta astazi ce ti-ai dori pana la sfarsitul zilei ? "Mi-as dori sa incep ziua de maine cu o dorinta". Aberant. Ti-ai dori Nesfarsit. Orice dorinta e pentru Nesfarsit cu sinonime false pentru un inceput.

Am un deja-vu...artisti la coada. Fu deja?

O prostituata in stanga...la "sosea". Tigara in mana stanga si o cafea. Dobitoaca dresata se suie intr-o cusca de tinichea, tigara se rostogoleste pe sosea.

Mai incolo, pe trotuar, doi copii negriciosi improvizeaza curse de cai cu doi catelusi, se alearga in jurul unui gard ei sunt stapani iar cainii gafaie si isi rup plamanii. Se impiedica si rad si chicotesc, ei sunt liberi, noi suntem lume.

Copil de mana cu mamica lui. "Mami ai vazut ce marfa e masina?". Mamica nu aude si isi aseaza ochelarii.

Depui in cont la bancomat. Bagi bani intr-o burta metalica si primesti o hartie inapoi. Trec pe langa tine. Nu eu. Burtosi cu tricouri ridicate si ochelari pe spate se uita dur la tine. Strangi hartia ta cifrata si o indesi in buzunar. "Habar, birjar!"

Baietii de la spalatoria de peste drum rad zgomotos si seamana fum cand trece tinicheaua incet, spre bulevardul bun.

La coada la saormerie un sot si o sotie:" Vedem si noi un film in seara asta?" intreaba ea naiv. Dorinta la sfarsitului zilei e un set de poze rulate in ritm nebun, o poveste imprumutata pentru un Nesfarsit mai bun. "Ai sare pe tricou ai transpirat ca un nebun!".

Un mos, un imbracat, o zdreanta, clipeste ochii de faianta, sta tolanit turceste si iti spune ca vinde alifie chinezeasca la pret unic pentru cat poti strange in pumn.

Tramvaiul care trece se ingana cu un acordeon. Un om in statie se tanguie prin cantec langa anuntul lui de pe un carton maron.
El, mangafaua :"Hai mahalaua! Aicia nu e cartier."

luni, 26 iulie 2010

Idee

Mereu impaturesc o idee si o pastrez in buzunar. Ma gandesc la inceput ca e interesanta dar ca nu e gata si mai bine o pastrez lipita de mine sa nu o vada nimeni. Ajung mai tarziu sa ma plimb printr-un parc, pe langa un lac. Vad niste copii se joaca sub un copac. Si nu mai stiu ce e cu mine, nu incerc sa-mi explic macar. Scot hartia si o trimit avion pe partea cealalta a oglinzii. Nu stiu de ce fac asta. Aveam planuri cu ea dar eu am facut-o avion sa se joace copiii din parc cu ea. C'est moi.

luni, 19 iulie 2010

Fuga

Umbra tremura pe langa mine, undeva la doi pasi mai in spate. Se tine de zidul de care eu m-am sprijinit, e mai speriata ca un copil de intuneric, mai speriata ca mine. Plange niste gri, plange in hohote dar si ea ca si mine stie ca nu mai are nici un rost acum si plange ea si in locul meu. A fugit de acasa inaintea mea, m-a asteptat langa zidul asta pana acum. Am imbratisat-o cu privirea inainte sa-i intorc spatele sa vad daca mai sunt frimituri pe drum. Nu ne mai trebuie frimituri, ne-am agatat de ele un timp dar le-au mancat ciorile acum.

Mi s-au impleticit picioarele alergand pe drum...Usa n-a scartait in urma mea si nicio o frunza nu se misca cand am iesit. Atunci am avut mintea goala pentru prima oara. Vedeam doar drumul si imi auzeam bataile inimii. Nu mai conta nimic. Nu ma gandeam ca ma prinde in gheare si ma trage inapoi si ma leaga iar de picioare si ma pune iar sa fac lumanari din scrum. Nu ma gandeam nici ca ma impiedic, nu ma gandeam ca respir, nu ma gandeam ca o sa ma ciocnesc de alte animale pe drum. Atunci cand o palma grea a cazut pe obrazul umbrei mele am fost eu scrum si am zis "ACUM!". Un plan nebun!? Temnicerul nostru a pocnit-o si a vrut sa o faca fum. Si a a plans si apoi...am fost pe drum. Am facut lumanari pentru el si speram sa devina bun, am facut atatea lumanari cat sa-i fie de ajuns lui pentru un drum dar el a ramas incuiat in mintea lui si a ramas singur, stapan.

sâmbătă, 8 mai 2010

Ce?!


- Rupe panglica!
- Nu. Rupe tu panglica! Ai ajuns prima aici.
- Taci! Si o impinse dincolo de linia mazgalita cu creta pe trotuar.
- Timpul nu e drept. Ai crede ca suntem stransi intr-un nod legati cu o fundita de timp. E buclat.
- De cate ori iti legi sireturile in fiecare zi?

"-   ..   --   .--.              si linie"

marți, 23 martie 2010

Somn intro

Se bat cercuri sărate pe pupilele tale. De ce vrei să iți îngreunezi pleoapele cu sentimente fatale? Înghite suspinul și dansează până ce lumea din jurul tău se estompează în vid. Se uita la tine dar ei aleg și nu vibrează. Tu ești frenetic în spasmele tale și ar putea zice ei că ești în transă. Ești mai treaz ca ieri ești mai adormit ca mâine dar ce contează? Dilată secunda și supune asfaltul până când strada cedează. Gravitația o transformi într-un elastic, plutești și mergi peste tot distras..ă? Corpuri complemetare și stranie chemare. Mergi cu capul în jos și de abia atunci se întorc toți și realizează că suntem în somn. Îi deranjează.

Now listening: Magda - Bubbles

luni, 22 martie 2010

Kiddin'


Soap bubbles or water circles on slippery slides
Fat kids on trampoline with funky hairstyles
Cotton candy on silly girl's sticky hands
Cardboard cars and  hippie mistery vans

Ink sky and mythical fake fireflies
Grand boys cheeks pinched by grans
Enjoy the elevator trip
Childhood memories distorting fans!
I never had a tree house it was all lies.
copyright @Dora - http://paparuda.blogspot.com

miercuri, 17 martie 2010

Rezonanta

M-am plimbat prin canioane azi de dimineata. Îmi plăcea adierea şi piatra ruginită şi căldura moale. Şi păsările care se roteau pe cer si lumina de soare nefiltrata de poluare.
M-am uitat la un bloc înalt in New York.L-am măsurat de sus pănă jos şi am văzut că e plin de prizonieri suprapusi, şi-au umplut plămânii de gaze şi doare.
M-am uitat cum trece râul peste pietre şi cum se formează spuma în agitaţia frumoasă şi cristalină .
Am ajuns in deşert si am admirat liniştea şi aerul netulburat.
In Germania betonul era curat dar aerul era apasător şi tare, plictisitor sau nemişcat.
In Anglia linguriţele se izbesc de ceşti in contratimp si o fată nouă soarbe iar toţi băieţii cu biciclete se aleargă pe trotuare.
În Olanda o moară scârţâie singură pe un câmp fără o floare.
Am mirosit deja florile de cireş şi m-am bucurat de  Sakura şi de culoare în Japonia tot astăzi de dimineaţă.
Cascada îşi varsă apa pe lângă mine aerul miroase a curat şi răcoare, a vuiet divin şi a furnici muncitoare. Copacii işi mişcă frunzele verzi drept salut pentru Soare.
Am călătorit cu gândul fără picioare dar cel mai bine m-am simţit în muşuroiul de furnici ferit de lumea care "doarme". De unde atâtea nume pentru locuri sub acelaşi Soare?
Tu pe unde umbli azi?
Doar închide ochii.

luni, 15 martie 2010

Shift!



Stâlpi. Lumini. Scântei deformate în sfere galbene. Geamuri și iarăși lumină pătrată și piatră patentată .  Totul fuge repede. Din ce în ce mai repede, orizontul se dilată ...apare și luna. Uneori se oprește brusc toată banda asta cu buline luminate și în frână scânteile se îmbrățișează. Pleznesc ace în cutiuța muzicală. Pupilele se unesc și devin una. Lumina se dizolvă. Simt pulsul pe o mână caldă pe care degetele mi se încleștează la fiecare pauză de bandă. Toate venele zvâcnesc din când în când. Mă bucur de luminile astea pentru prima dată și de pulsul zbuciumat. Mă bucur de câteva priviri care mă ocolesc sau mă bat. O singură privire vede un gram de suflet curat si asta numai când retinele noastre s-au supra-saturat. Mă uit la ușa ta cu două vizoare. Feresc genele cu o imbrățișare și mă uit pe culoarele tale. Noi în cutia de metal pictat și  cu geamuri din benzi de timp șifonat.

Reflexie.

Poles. Lights. Deformed sparks in yellow spheres. Glass and square light and patented stone again. Everything runs faster. Increasingly faster, the horizon widens  ... and the moon appears. Sometimes all this spotted tape suddenly stops and on brakes  sparks embrace. Needles snap inside the musical box. Pupils come together and become one. Light dissolves. I can feel the pulse on a warm hand when my fingers clench every break of the tape. All veins throb from time to time. I enjoy these lights for the first time and the troubled pulse. I enjoy the few looks when they bypass or beat me. Only one sees a gram of pure soul and that's only when our retinas are supra-saturated. I'm looking at your door with two viewfinders. I brush away your eyelashes with a hug and look on your lanes. We in the painted metal box  and  glass strips of rumpled time.

joi, 11 martie 2010

Posedata

Sunt un suflet voiajor. Mă duc, mă întorc, mă învârt pe loc sau găsesc orizonturi vizuale la care alţi voiajori nu visează nici în lumină. Orizonturile noastre se suprapun într-o mare de albastru, de ceaţă, de zgomot, de decibeli, de fum şi asta ne face să FIM toţi deodată şi toţi acum.Toţi suntem voiajori şi asta pare că nu ne deranjează sau noi suntem conştienţi că suntem copiii şi ne jucăm Şotron în chenarul  Spaţiu - Clipă? Ne-am aruncat lesele groase, cu care ne-am împiedicat singuri picioarele până acum, în geamantanele noastre mentale sau doar ne-am legat de alt stâlp mai departe? Tu crezi că poţi să fii statornic şi continuu vreun minut dacă ai şi aripi si pipă? Un "EU fals" şi infinit x clipă. Eu l-am scurtcircuitat pe al meu acum al vostru ţipă? Al tău s-a închis în mărul lui Adam croşetează noduri şi fumează o pipă. Al ei a ajuns în raiul ventrilocilor si zice: "ŞI".


***
The divine mockery of words

vineri, 5 martie 2010

Muzica de hamac

Poate e o cearta intre atrii si ventricule sau o plesnire nervoasa a firelor invizibile. Stii tu..., partea aia.


miercuri, 3 martie 2010

Un mim. Un ceai. O mima?

Spate în spate. Ni se freacă coatele iar creștetele noastre se unesc. Firele de păr se amestecă, la fel și nuanțele.Ți-aș șopti că monstrul meu negativ s-a agățat de tine ca de un leș plutitor dar nu are rost, azi sunt plusul. Ți-am împachetat într-o bocceluța cu buline roșii niște prăjituri cu franjuri și niște miez verde. Miroase a măr putred sau a cercuri umede? 
###
Mimul meu stă picior-peste-picior pe un scaun din lemn gri. Din ce mansardă a scos nătăflețul ăsta boit monocrom un scaun gri?Mima care stătea pe scaun în mansarda umeda și iși bea ceaiurile pe el suspină acum, și-a luat un scăunel cu picioare de scrum. Mimul iși unește din când în când genele. Dar dresul i se agață într-un cui. Scaunul are un cui în piciorul stâng și șchiopătează. Se deșiră dresul, se deșiră mimul și se preface în aer, se deșiră și cuiul rămâne doar scaunul. Firul se leagă la cap cu un balon verde. Se ridică și s-ar coase singur înapoi  dar e zanatic ca niciodată. Un mim. Un ceai. O mimă? Un fir monocrom, un balon și o rimă.
###
Știați că zâmbetul este o super-putere?

sâmbătă, 20 februarie 2010

Stingherind

Dansez și tremur în același timp, probabil că asta mă ține trează, o inerție nesperată, o halucinație generoasă. Podeaua se mișca cum vrea. Fata care stă cu capul în mâini se trezește și ea. A adormit ca într-un leagăn iar băutura ei se bațaia ciudat pe masa. Acum nu mai e buna de nimic, nu mai are bulele verzi în ea, au zburat și s-au lipit de tavan. Nici nu o cunosc dar mă trezesc întinzându-mi mâna ca un elastic si  trăgând-o după mine. Corpul ei se lipește de al meu. Rochia mea fluidă gri de rochița ei roșie și vaporoasă. Ea nu se poate împotrivi, e moale și alunecoasă. Câteva bule verzi se zbat pe cerul gurii mele până le înghit insetată. Ea se mișcă periculos pentru echilibrul ei și al meu dar e voluptoasă. Dresul i se agața de una din cataramele pantofilor mei când  tot corpul meu se apleacă spre ea iar piciorul meu urcă incet pe piciorul ei pana pe coapsa. Picioarele se ating și se intrepătrund.  Îmi miroase parfumul si vrea să mă sărute. Ni se ating obrajii iar mâna ei  coboară caldă pe spatele meu. Nu e nedumerită, nu e încruntată, nu e confuză se pare că e doar ațâțată. Dansam amandouă conduse de mișcarea podelei cu o viteză neclară nouă dar rulată pe pupilele lor. Priviri coboară încet pe picioarele noastre în jos iar noi înaintăm în pas adăugat  uneori și ei ne studiază. Paharele se zgâlțâie și se ciocnesc pe masă. Muzica devine mai ritmata și mai palpitantă. O smucesc în câteva piruete inventate. Pielea ei e fina iar mâinile ei se încleștează. Berea ei se bâțâie din nou...și inima are câteva bătăi noi. Continuăm dansul până când gândurile se interzic și totul se incețoșează.

(poza: Alex Waterhouse-Hayward)

miercuri, 17 februarie 2010

La metrou e Zmeul papusar

Eu sunt fata din metrou care zambeste cu sau fara motiv si care primeste un zambet inapoi doar de la reflexia proprie de pe geamul murdar. Eu sunt fata care ascultand muzica isi arunca gandurile ca un lassou la suprafata si se agata de un gand terestru.

Toti ceilalti sunt niste mineri inr-un tren care se bataie si huruie. Minerii astia au fetele drepte si falcile moi si cazute. Nu au casti ca nu le-ar folosi la nimic, nu-i nici un pericol aici, dar afiseaza o tristete si un plictis ce n-ai vazut. Si afara sus e la fel, dar aici, eu zic ca plictiseala si supararea sunt prinse ca intr-o cutie si asta e  motiv de bucurie. Pai cum de ce? A, am uitat sa va spun. Minerii astia nu lucreaza in mina. Ei de fapt nu sunt mineri decat dimineata cand merg cu viermele metalic. Au fete de cartite obosite de parca nu au vazut in vietile lor vreun soare vreodata pe malul unei mari sau macar dintr-un balcon.

Eu merg cu morti in metrou? ... am uitat. S-o fi rupt sfoara de gand cu care m-am agatat? Eu merg cu cartitele in metrou si ele se privesc unele pe altele de parca ar putea sa vada culori sau ar putea distinge macar un contur care sa aibe vreun posesor. "E chioare, tanti!" imi zambeste inapoi un copil  fara doi dinti din fata . Hm. Hai sa inventam un joc sa-l jucam aici jos, sau un cantec ca sa omoram posomorala. Am putea sa jucam un sotron in miscare sau un remi sau tintare. Sa facem un bal mascat sau un schimb de scaune din cand in cand, sa socializam sub mina, ce are?  Sa punem niste difuzoare sau ...si mai tare! sa cantam cu totii un slagar....nu "macarale"...mai bine "Raza mea de soare"...

Am putea sa-l cinstim pe nenea care sta in creierul fierataniei asteia cu un ceai ca sa puna o melodie prin difuzoarele "sistemului de alarma in caz de rupere a monotoniei". Da, eu imi controlez sfoara gandului meu  si voi sunteti controlati de un papusar zmeu. Ii zambesc copilului inapoi:" Nu e basme pustiu'." O trage pe o doamna cartita de fusta. E masa. Se tine de mana cu un cartitoi.

Hai sa lipim afise cu bancuri pe geamuri si pe podea. Mai bine cateva vagoane sa fie paturi cu baldachin ca doar si cartitele pot sa faca ochi dulci...sau? In miniuniversul  circular, care tine doar cateva minute si niciodata ore, sa fie Seherezade si Aladini cu gini. Eu vreau sa fie lampioane palide si bancute de lemn.Si un mim.O mini-biblioteca. Un cersetor cu muzicuta in locului unui hot meschin. Atentie urmeaza Mina Victoriei. Na-na-naratoarea zambareata a mintit (la inceput), minerii astia cu fete de cartitia chiar sunt mineri. Zmeul papusar infasoara gandurile subterane ale cartitelor din miniunvers in timp ce le arunca la suprafata intr-un univers mai mare. Zmeul de acolo, din universul mai mare, care nu este si papusar, le tese  gandurile cu razboiul si face covoarase zburatoare, de contrabanda, pentru Aladini.

vineri, 5 februarie 2010

Hello my friend


Inchide ochii. Imagineaza-ti doar. Te plimbi pe o plaja, iti tii palaria imensa din paie in mana dreapta iar cu cealalta tii cocktailul din care sorbi printr-un pai verde ceva acrisor si racoritor.Daca deschizi ochii ai impresia ca vezi doar rosu din cauza luminii puternice care iti arde pleoapele. Te joci cu degetele de la picioare in nisip.Arunci palaria langa sezlong, undeva in spate. Tu si marea va priviti ochi in ochi. Ea are ochii albastri - verzi si te hipnotizeaza. Un pescarus incearca sa-ti deseneze in vazduh un mesaj pe care tu nu il pricepi. Vezi niste feţe zambitoare care trec in graba pe langa tine. Te curpinde un tremurat.

Ai inchis ochii. Alcoolul iti musteste in sange si nu mai stii daca tu visezi sau nu. Te plimbi ametit/a. Iti inclestezi degetele pe cozorocul sepcii pe care o tii in mana stanga iar cu cealalta duci paharul la gura si bei ceva amar. Ai uitat ce bei demult. Daca deschizi ochii ai impresia ca te uiti direct intr-un proiector si iti zbati pleoapele nedumerit/a. Constati ca te ustura degetele de la picioare. Arunci sapca pe un scaun mai departe. Tu si maica-ta va priviti ochi in ochi. Ea sta incruntata si parca privirea ei te scalpeaza. Barmanul incearca sa iti arate nota fluturand-o prin fata ochilor tai. Vezi fetele prietenilor tai cand se fofileaza si se grabesc sa iasa pe langa tine. Te cuprinde un tremurat.

Nu te mai imbata cu apa rece. Tot iarna. Tot frig.

vineri, 29 ianuarie 2010

Melc codobelc

Intro. Eu merg prin timpanul meu si merg leganat, ma gandesc ca pasul meu il gadila si se apuca de cantat. Timpanul doar se misca zapacit de o dimineata, zapacit dar nu de mersul meu ci doar de leganat. Eu stau moale intr-o omida metalica care merge pe sub pamant laolalta cu ceilalti "cafeinati" deshidratati debusolati.

Vreau sa fiu un melc si sa-mi car casuta mea in spate sa pot zice oricand :"Eu sunt acasa Frate!". Sa fie o casa mica cu scara in spirala, sa fie o cochilie in care sa pot sa ma retrag si tip in ea cuvinte-n mealca codobealca sa le inteleg doar eu. 
***