vineri, 27 august 2010

Cartier



Suprasaturatie de praf, miros de asfalt topit, tivuri de fuste multicolore tarate pe trotuar. Daca ai putea sa iti indeplinesti o dorinta astazi ce ti-ai dori pana la sfarsitul zilei ? "Mi-as dori sa incep ziua de maine cu o dorinta". Aberant. Ti-ai dori Nesfarsit. Orice dorinta e pentru Nesfarsit cu sinonime false pentru un inceput.

Am un deja-vu...artisti la coada. Fu deja?

O prostituata in stanga...la "sosea". Tigara in mana stanga si o cafea. Dobitoaca dresata se suie intr-o cusca de tinichea, tigara se rostogoleste pe sosea.

Mai incolo, pe trotuar, doi copii negriciosi improvizeaza curse de cai cu doi catelusi, se alearga in jurul unui gard ei sunt stapani iar cainii gafaie si isi rup plamanii. Se impiedica si rad si chicotesc, ei sunt liberi, noi suntem lume.

Copil de mana cu mamica lui. "Mami ai vazut ce marfa e masina?". Mamica nu aude si isi aseaza ochelarii.

Depui in cont la bancomat. Bagi bani intr-o burta metalica si primesti o hartie inapoi. Trec pe langa tine. Nu eu. Burtosi cu tricouri ridicate si ochelari pe spate se uita dur la tine. Strangi hartia ta cifrata si o indesi in buzunar. "Habar, birjar!"

Baietii de la spalatoria de peste drum rad zgomotos si seamana fum cand trece tinicheaua incet, spre bulevardul bun.

La coada la saormerie un sot si o sotie:" Vedem si noi un film in seara asta?" intreaba ea naiv. Dorinta la sfarsitului zilei e un set de poze rulate in ritm nebun, o poveste imprumutata pentru un Nesfarsit mai bun. "Ai sare pe tricou ai transpirat ca un nebun!".

Un mos, un imbracat, o zdreanta, clipeste ochii de faianta, sta tolanit turceste si iti spune ca vinde alifie chinezeasca la pret unic pentru cat poti strange in pumn.

Tramvaiul care trece se ingana cu un acordeon. Un om in statie se tanguie prin cantec langa anuntul lui de pe un carton maron.
El, mangafaua :"Hai mahalaua! Aicia nu e cartier."

miercuri, 3 martie 2010

Un mim. Un ceai. O mima?

Spate în spate. Ni se freacă coatele iar creștetele noastre se unesc. Firele de păr se amestecă, la fel și nuanțele.Ți-aș șopti că monstrul meu negativ s-a agățat de tine ca de un leș plutitor dar nu are rost, azi sunt plusul. Ți-am împachetat într-o bocceluța cu buline roșii niște prăjituri cu franjuri și niște miez verde. Miroase a măr putred sau a cercuri umede? 
###
Mimul meu stă picior-peste-picior pe un scaun din lemn gri. Din ce mansardă a scos nătăflețul ăsta boit monocrom un scaun gri?Mima care stătea pe scaun în mansarda umeda și iși bea ceaiurile pe el suspină acum, și-a luat un scăunel cu picioare de scrum. Mimul iși unește din când în când genele. Dar dresul i se agață într-un cui. Scaunul are un cui în piciorul stâng și șchiopătează. Se deșiră dresul, se deșiră mimul și se preface în aer, se deșiră și cuiul rămâne doar scaunul. Firul se leagă la cap cu un balon verde. Se ridică și s-ar coase singur înapoi  dar e zanatic ca niciodată. Un mim. Un ceai. O mimă? Un fir monocrom, un balon și o rimă.
###
Știați că zâmbetul este o super-putere?

miercuri, 17 februarie 2010

La metrou e Zmeul papusar

Eu sunt fata din metrou care zambeste cu sau fara motiv si care primeste un zambet inapoi doar de la reflexia proprie de pe geamul murdar. Eu sunt fata care ascultand muzica isi arunca gandurile ca un lassou la suprafata si se agata de un gand terestru.

Toti ceilalti sunt niste mineri inr-un tren care se bataie si huruie. Minerii astia au fetele drepte si falcile moi si cazute. Nu au casti ca nu le-ar folosi la nimic, nu-i nici un pericol aici, dar afiseaza o tristete si un plictis ce n-ai vazut. Si afara sus e la fel, dar aici, eu zic ca plictiseala si supararea sunt prinse ca intr-o cutie si asta e  motiv de bucurie. Pai cum de ce? A, am uitat sa va spun. Minerii astia nu lucreaza in mina. Ei de fapt nu sunt mineri decat dimineata cand merg cu viermele metalic. Au fete de cartite obosite de parca nu au vazut in vietile lor vreun soare vreodata pe malul unei mari sau macar dintr-un balcon.

Eu merg cu morti in metrou? ... am uitat. S-o fi rupt sfoara de gand cu care m-am agatat? Eu merg cu cartitele in metrou si ele se privesc unele pe altele de parca ar putea sa vada culori sau ar putea distinge macar un contur care sa aibe vreun posesor. "E chioare, tanti!" imi zambeste inapoi un copil  fara doi dinti din fata . Hm. Hai sa inventam un joc sa-l jucam aici jos, sau un cantec ca sa omoram posomorala. Am putea sa jucam un sotron in miscare sau un remi sau tintare. Sa facem un bal mascat sau un schimb de scaune din cand in cand, sa socializam sub mina, ce are?  Sa punem niste difuzoare sau ...si mai tare! sa cantam cu totii un slagar....nu "macarale"...mai bine "Raza mea de soare"...

Am putea sa-l cinstim pe nenea care sta in creierul fierataniei asteia cu un ceai ca sa puna o melodie prin difuzoarele "sistemului de alarma in caz de rupere a monotoniei". Da, eu imi controlez sfoara gandului meu  si voi sunteti controlati de un papusar zmeu. Ii zambesc copilului inapoi:" Nu e basme pustiu'." O trage pe o doamna cartita de fusta. E masa. Se tine de mana cu un cartitoi.

Hai sa lipim afise cu bancuri pe geamuri si pe podea. Mai bine cateva vagoane sa fie paturi cu baldachin ca doar si cartitele pot sa faca ochi dulci...sau? In miniuniversul  circular, care tine doar cateva minute si niciodata ore, sa fie Seherezade si Aladini cu gini. Eu vreau sa fie lampioane palide si bancute de lemn.Si un mim.O mini-biblioteca. Un cersetor cu muzicuta in locului unui hot meschin. Atentie urmeaza Mina Victoriei. Na-na-naratoarea zambareata a mintit (la inceput), minerii astia cu fete de cartitia chiar sunt mineri. Zmeul papusar infasoara gandurile subterane ale cartitelor din miniunvers in timp ce le arunca la suprafata intr-un univers mai mare. Zmeul de acolo, din universul mai mare, care nu este si papusar, le tese  gandurile cu razboiul si face covoarase zburatoare, de contrabanda, pentru Aladini.