Nebunul gentilom

Atunci când toți veți crede că e nebun, are să vă lovească cu câte un fulger drept în creștetul capului în închipuirile lui, fiindcă s-ar putea ca el să fie semizeul și atunci ați putea înceta să existați în universul lui și mila voastră s-ar pierde în aer, ar transforma-o în păsări prădătoare.

Nici nu știți că în deliruri voi sunteți ciudații și el este un preafrumos nobil cu aerul unui generos nebun. Poate vă privește cu o milă mai mare decât cea pe care i-o aruncați voi lui. Craiul acesta vă împrumută idei cu muchii multiple precum unor copii jucării geometrice de lemn. Dar voi nu le folosiți și vă hliziți ca niște apucați.

Nu a posedat niciodată o oglindă care sa îl certe pentru chipul lui urât și bătrân dar el este împărat peste năluciri, a avut o mie de Ilene Cosânzene și iubitele voastre sunt ale lui acum, în gândul lui le-a posedat pe rând.

Cu o liră iscă sunete imprevizibile și își cheamă argații din palat să vadă basmul tinerilor căutători de mere aurite. În timpul în care se face o descriere ce îti picură greierii în ureche el poate să fie sărac de carne, de piele, de oase, de taine dar să poarte hainele tale prin galerii subterane sau în grădini suspendate.

Poate un bătrân portar la teatru, nebun devreme, îți deschide o ușă și își îngăduie o artificială plecăciune in această lume.

Micro tiptiluri

Când ai genele ude și te uiți spre lumină ea explodează în mii de fascicule, cercuri colorate și curcubeie, de ce nu te bucură trucul tău cu o scânteie?
Mergi pe stradă și toate firele tale de păr saltă la fel pe gulerul gecii, în ritmul pașilor și al vântului care te primește.
Bătrânul orb agită bâlbâit bastonul și tremurul loviturii îi ajunge prin cot până în timpan mai repede ca scâncetul câinelui pe care îl nimerește și  el se căiește.
Niște porumbei se leagănă pe un cablu de internet sau de televizor și doar vreun claxon sau vreo fărâmă îi sinchisește.
Picături rămân lipite de geam și deformează lumina să te uimească pe tine și până la urmă  se scurg în ocean.
Te-ai luat vreodată de mână?
Crezi că atunci când iți sprijini tâmpla în podul palmei gândurile iți mulțumesc pentru  ataș?
Când trei furnici fac vals cu o frimitură în bucătăria ta zâmbește!
O vale e mai lacomă cu lumina decât dealul ce o umbrește.
Atunci când faci cu ochiul, celălalt ochi banuiește?

En garde, trăiește!

Sine

Închide-te. Închide ochii. Apasă un buton invizibil. Întoarce-te pe dos și scutură-ți buzunare și alte buzunare. Ai căzut pe bolta plămânului tău, te inspiri și te expiri mai greu dar rămâi înăuntru balonului tău.O pulbere cade peste pleoapele tale. Te împiedici în aerul greu te scufunzi în timpanul tău, un leagăn subțire susținut de mii de fire. Ai ajuns într-o sferă cu o poartă apoasă și jaluzea din carne cu evantai uriaș ce mătură filme... ai ajuns să vezi din tine.