vineri, 17 februarie 2012

Damsel

Se misca, ti-am zis eu ca se misca contururile. Culorile raman pe loc si totusi ceva invie intr-o fiinta de sub o galagioasa galaxie de oameni-stele. Domnita din atelier isi arunca camasa langa un om ... si spune pe un oarecare ton: " Sa nu cumva sa o dai la albit, o vreau asa batuta de timp, galbena ca o lumina ce naste dintr-un abajur patat de timp, poti cel mult sa o cureti de ticaiala lasata de un batran ceasornicar cam nesimtitor si cam boland, in buzunarul de la pieptul drept"
Ajuta pictorul, il ajuta sa o picteze miscandu-se intr-un tablou nici patrat, nici dreptunghiular, ii indruma tusul si esenta colorata si se simte in acelasi timp indatorata. Seva se scurge intr-o clepsidra pe un scriptoriu iar sunetul e alb. Pielea-i fildes iar doar un  ruj face contrast si se aseamana cu rochia de pe un manechin amintind de mii de lucruri cu bulinele ei policolore. Totul a fost consemnat pe un material textil, parca intr-un timp stravechi pe un palimsest batran uitat intr-un tub in Alexandria de o ursitoare . Ar vrea ca pictorul sa o surprinda cu ceva nebun, sa inventeze niste forme ce nu exista pe trupul ei de lut velin, sa o invete chiar de-i obisnuita cu licoare de pelin. I-au crescut orhidee in par.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu