Când ai genele ude și te uiți spre lumină ea explodează în mii de fascicule, cercuri colorate și curcubeie, de ce nu te bucură trucul tău cu o scânteie?
Mergi pe stradă și toate firele tale de păr saltă la fel pe gulerul gecii, în ritmul pașilor și al vântului care te primește.
Bătrânul orb agită bâlbâit bastonul și tremurul loviturii îi ajunge prin cot până în timpan mai repede ca scâncetul câinelui pe care îl nimerește și el se căiește.
Niște porumbei se leagănă pe un cablu de internet sau de televizor și doar vreun claxon sau vreo fărâmă îi sinchisește.
Picături rămân lipite de geam și deformează lumina să te uimească pe tine și până la urmă se scurg în ocean.
Te-ai luat vreodată de mână?
Crezi că atunci când iți sprijini tâmpla în podul palmei gândurile iți mulțumesc pentru ataș?
Când trei furnici fac vals cu o frimitură în bucătăria ta zâmbește!
O vale e mai lacomă cu lumina decât dealul ce o umbrește.
Atunci când faci cu ochiul, celălalt ochi banuiește?
En garde, trăiește!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu