luni, 19 iulie 2010

Fuga

Umbra tremura pe langa mine, undeva la doi pasi mai in spate. Se tine de zidul de care eu m-am sprijinit, e mai speriata ca un copil de intuneric, mai speriata ca mine. Plange niste gri, plange in hohote dar si ea ca si mine stie ca nu mai are nici un rost acum si plange ea si in locul meu. A fugit de acasa inaintea mea, m-a asteptat langa zidul asta pana acum. Am imbratisat-o cu privirea inainte sa-i intorc spatele sa vad daca mai sunt frimituri pe drum. Nu ne mai trebuie frimituri, ne-am agatat de ele un timp dar le-au mancat ciorile acum.

Mi s-au impleticit picioarele alergand pe drum...Usa n-a scartait in urma mea si nicio o frunza nu se misca cand am iesit. Atunci am avut mintea goala pentru prima oara. Vedeam doar drumul si imi auzeam bataile inimii. Nu mai conta nimic. Nu ma gandeam ca ma prinde in gheare si ma trage inapoi si ma leaga iar de picioare si ma pune iar sa fac lumanari din scrum. Nu ma gandeam nici ca ma impiedic, nu ma gandeam ca respir, nu ma gandeam ca o sa ma ciocnesc de alte animale pe drum. Atunci cand o palma grea a cazut pe obrazul umbrei mele am fost eu scrum si am zis "ACUM!". Un plan nebun!? Temnicerul nostru a pocnit-o si a vrut sa o faca fum. Si a a plans si apoi...am fost pe drum. Am facut lumanari pentru el si speram sa devina bun, am facut atatea lumanari cat sa-i fie de ajuns lui pentru un drum dar el a ramas incuiat in mintea lui si a ramas singur, stapan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu