luni, 15 martie 2010

Shift!



Stâlpi. Lumini. Scântei deformate în sfere galbene. Geamuri și iarăși lumină pătrată și piatră patentată .  Totul fuge repede. Din ce în ce mai repede, orizontul se dilată ...apare și luna. Uneori se oprește brusc toată banda asta cu buline luminate și în frână scânteile se îmbrățișează. Pleznesc ace în cutiuța muzicală. Pupilele se unesc și devin una. Lumina se dizolvă. Simt pulsul pe o mână caldă pe care degetele mi se încleștează la fiecare pauză de bandă. Toate venele zvâcnesc din când în când. Mă bucur de luminile astea pentru prima dată și de pulsul zbuciumat. Mă bucur de câteva priviri care mă ocolesc sau mă bat. O singură privire vede un gram de suflet curat si asta numai când retinele noastre s-au supra-saturat. Mă uit la ușa ta cu două vizoare. Feresc genele cu o imbrățișare și mă uit pe culoarele tale. Noi în cutia de metal pictat și  cu geamuri din benzi de timp șifonat.

Reflexie.

Poles. Lights. Deformed sparks in yellow spheres. Glass and square light and patented stone again. Everything runs faster. Increasingly faster, the horizon widens  ... and the moon appears. Sometimes all this spotted tape suddenly stops and on brakes  sparks embrace. Needles snap inside the musical box. Pupils come together and become one. Light dissolves. I can feel the pulse on a warm hand when my fingers clench every break of the tape. All veins throb from time to time. I enjoy these lights for the first time and the troubled pulse. I enjoy the few looks when they bypass or beat me. Only one sees a gram of pure soul and that's only when our retinas are supra-saturated. I'm looking at your door with two viewfinders. I brush away your eyelashes with a hug and look on your lanes. We in the painted metal box  and  glass strips of rumpled time.

2 comentarii: