miercuri, 17 martie 2010

Rezonanta

M-am plimbat prin canioane azi de dimineata. Îmi plăcea adierea şi piatra ruginită şi căldura moale. Şi păsările care se roteau pe cer si lumina de soare nefiltrata de poluare.
M-am uitat la un bloc înalt in New York.L-am măsurat de sus pănă jos şi am văzut că e plin de prizonieri suprapusi, şi-au umplut plămânii de gaze şi doare.
M-am uitat cum trece râul peste pietre şi cum se formează spuma în agitaţia frumoasă şi cristalină .
Am ajuns in deşert si am admirat liniştea şi aerul netulburat.
In Germania betonul era curat dar aerul era apasător şi tare, plictisitor sau nemişcat.
In Anglia linguriţele se izbesc de ceşti in contratimp si o fată nouă soarbe iar toţi băieţii cu biciclete se aleargă pe trotuare.
În Olanda o moară scârţâie singură pe un câmp fără o floare.
Am mirosit deja florile de cireş şi m-am bucurat de  Sakura şi de culoare în Japonia tot astăzi de dimineaţă.
Cascada îşi varsă apa pe lângă mine aerul miroase a curat şi răcoare, a vuiet divin şi a furnici muncitoare. Copacii işi mişcă frunzele verzi drept salut pentru Soare.
Am călătorit cu gândul fără picioare dar cel mai bine m-am simţit în muşuroiul de furnici ferit de lumea care "doarme". De unde atâtea nume pentru locuri sub acelaşi Soare?
Tu pe unde umbli azi?
Doar închide ochii.

4 comentarii:

  1. Azi am umblat prin pustietatea sufletului si am descoperit ca nu-i chiar atat de pustie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropo, frumoasa viziunea ta. Ne-ai plimbat cu gandul prin toate locurile pe unde te-ai plimbat si tu.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Terra: ma bucur daca ati ajuns pe acolo din cauza mea.

    RăspundețiȘtergere