sâmbătă, 20 februarie 2010

Stingherind

Dansez și tremur în același timp, probabil că asta mă ține trează, o inerție nesperată, o halucinație generoasă. Podeaua se mișca cum vrea. Fata care stă cu capul în mâini se trezește și ea. A adormit ca într-un leagăn iar băutura ei se bațaia ciudat pe masa. Acum nu mai e buna de nimic, nu mai are bulele verzi în ea, au zburat și s-au lipit de tavan. Nici nu o cunosc dar mă trezesc întinzându-mi mâna ca un elastic si  trăgând-o după mine. Corpul ei se lipește de al meu. Rochia mea fluidă gri de rochița ei roșie și vaporoasă. Ea nu se poate împotrivi, e moale și alunecoasă. Câteva bule verzi se zbat pe cerul gurii mele până le înghit insetată. Ea se mișcă periculos pentru echilibrul ei și al meu dar e voluptoasă. Dresul i se agața de una din cataramele pantofilor mei când  tot corpul meu se apleacă spre ea iar piciorul meu urcă incet pe piciorul ei pana pe coapsa. Picioarele se ating și se intrepătrund.  Îmi miroase parfumul si vrea să mă sărute. Ni se ating obrajii iar mâna ei  coboară caldă pe spatele meu. Nu e nedumerită, nu e încruntată, nu e confuză se pare că e doar ațâțată. Dansam amandouă conduse de mișcarea podelei cu o viteză neclară nouă dar rulată pe pupilele lor. Priviri coboară încet pe picioarele noastre în jos iar noi înaintăm în pas adăugat  uneori și ei ne studiază. Paharele se zgâlțâie și se ciocnesc pe masă. Muzica devine mai ritmata și mai palpitantă. O smucesc în câteva piruete inventate. Pielea ei e fina iar mâinile ei se încleștează. Berea ei se bâțâie din nou...și inima are câteva bătăi noi. Continuăm dansul până când gândurile se interzic și totul se incețoșează.

(poza: Alex Waterhouse-Hayward)

3 comentarii: