miercuri, 17 februarie 2010

La metrou e Zmeul papusar

Eu sunt fata din metrou care zambeste cu sau fara motiv si care primeste un zambet inapoi doar de la reflexia proprie de pe geamul murdar. Eu sunt fata care ascultand muzica isi arunca gandurile ca un lassou la suprafata si se agata de un gand terestru.

Toti ceilalti sunt niste mineri inr-un tren care se bataie si huruie. Minerii astia au fetele drepte si falcile moi si cazute. Nu au casti ca nu le-ar folosi la nimic, nu-i nici un pericol aici, dar afiseaza o tristete si un plictis ce n-ai vazut. Si afara sus e la fel, dar aici, eu zic ca plictiseala si supararea sunt prinse ca intr-o cutie si asta e  motiv de bucurie. Pai cum de ce? A, am uitat sa va spun. Minerii astia nu lucreaza in mina. Ei de fapt nu sunt mineri decat dimineata cand merg cu viermele metalic. Au fete de cartite obosite de parca nu au vazut in vietile lor vreun soare vreodata pe malul unei mari sau macar dintr-un balcon.

Eu merg cu morti in metrou? ... am uitat. S-o fi rupt sfoara de gand cu care m-am agatat? Eu merg cu cartitele in metrou si ele se privesc unele pe altele de parca ar putea sa vada culori sau ar putea distinge macar un contur care sa aibe vreun posesor. "E chioare, tanti!" imi zambeste inapoi un copil  fara doi dinti din fata . Hm. Hai sa inventam un joc sa-l jucam aici jos, sau un cantec ca sa omoram posomorala. Am putea sa jucam un sotron in miscare sau un remi sau tintare. Sa facem un bal mascat sau un schimb de scaune din cand in cand, sa socializam sub mina, ce are?  Sa punem niste difuzoare sau ...si mai tare! sa cantam cu totii un slagar....nu "macarale"...mai bine "Raza mea de soare"...

Am putea sa-l cinstim pe nenea care sta in creierul fierataniei asteia cu un ceai ca sa puna o melodie prin difuzoarele "sistemului de alarma in caz de rupere a monotoniei". Da, eu imi controlez sfoara gandului meu  si voi sunteti controlati de un papusar zmeu. Ii zambesc copilului inapoi:" Nu e basme pustiu'." O trage pe o doamna cartita de fusta. E masa. Se tine de mana cu un cartitoi.

Hai sa lipim afise cu bancuri pe geamuri si pe podea. Mai bine cateva vagoane sa fie paturi cu baldachin ca doar si cartitele pot sa faca ochi dulci...sau? In miniuniversul  circular, care tine doar cateva minute si niciodata ore, sa fie Seherezade si Aladini cu gini. Eu vreau sa fie lampioane palide si bancute de lemn.Si un mim.O mini-biblioteca. Un cersetor cu muzicuta in locului unui hot meschin. Atentie urmeaza Mina Victoriei. Na-na-naratoarea zambareata a mintit (la inceput), minerii astia cu fete de cartitia chiar sunt mineri. Zmeul papusar infasoara gandurile subterane ale cartitelor din miniunvers in timp ce le arunca la suprafata intr-un univers mai mare. Zmeul de acolo, din universul mai mare, care nu este si papusar, le tese  gandurile cu razboiul si face covoarase zburatoare, de contrabanda, pentru Aladini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu