vineri, 29 ianuarie 2010

Melc codobelc

Intro. Eu merg prin timpanul meu si merg leganat, ma gandesc ca pasul meu il gadila si se apuca de cantat. Timpanul doar se misca zapacit de o dimineata, zapacit dar nu de mersul meu ci doar de leganat. Eu stau moale intr-o omida metalica care merge pe sub pamant laolalta cu ceilalti "cafeinati" deshidratati debusolati.

Vreau sa fiu un melc si sa-mi car casuta mea in spate sa pot zice oricand :"Eu sunt acasa Frate!". Sa fie o casa mica cu scara in spirala, sa fie o cochilie in care sa pot sa ma retrag si tip in ea cuvinte-n mealca codobealca sa le inteleg doar eu. 
***